O poveste despre a prepara cafea în necunoscut și despre încrederea în munca din spate.

Weekendul trecut (14–16 august), la The Coffee Village Festival, am intrat în competiția Nuamos Cup cu un amestec de curiozitate, entuziasm și suficient de multe emoții.

Este o competiție de brewing în blind: primești o cafea despre care nu știi absolut nimic și trebuie să scoți ce e mai bun din ea. Fără informații despre origine, procesare, profil de prăjire sau solubilitate. Doar tu, echipamentul tău și șapte minute în care să iei decizii.

Și… am câștigat.

Dar cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că locul 1 nu a venit dintr-o rețetă magică. A venit dintr-o întrebare care am avut-o în minte pe tot parcursul pregătirii:

Cum prepari o cafea despre care nu știi absolut nimic?

Asta a fost întrebarea care a schimbat totul.

Apa, ingredientul esențial

Înainte de brewere, râșnițe sau rețete, m-am întors la ceva ce a devenit un pilon în munca noastră la Kintsu: apa.

Când am început să participăm la festivaluri, ne-am creat propriul concentrat mineral - un profil de apă care susține stilul nostru de prăjire și lasă terroir-ul să se exprime. Nu o apă care „repară” cafelele, ci una care le oferă spațiu.

Pentru competiție, am vrut același lucru: un profil mineral suficient de larg încât să funcționeze pe origini, procesări și prăjiri diferite. Nu o apă care face o singură cafea să strălucească, ci o apă care îmi oferă un punct de plecare stabil, indiferent ce ajunge în brewer.

Asta a devenit fundația întregului sistem.

De ce Hario Switch

Am ales Hario Switch pentru un singur motiv: control. Imersie + percolație. Spațiu de manevră + precizie. Flexibilitate + repetabilitate.

Nu știam ce cafea voi primi. Procesările moderne au estompat multe dintre legăturile tradiționale dintre origine, varietate și aromă. Aveam nevoie de un brewer care să se adapteze cafelei, nu unul care să o forțeze într-o metodă fixă.

L-am combinat cu filtre Sibarist Hybrid și un Booster de 25 mm, care încetineau scurgerea și creșteau timpul de contact. Asta mi-a permis să iau o decizie contra‑intuitivă.

Decizia care părea greșită (dar a funcționat): măcinarea grosieră

Când nu cunoști cafeaua, nu cunoști solubilitatea ei.

Un natural anaerobic se comportă complet diferit față de un washed etiopian. O prăjire mai dezvoltată extrage mai repede decât una mai light.

Să încep fin era riscant.

Așa că am mers pe grosier. Foarte grosier.

Și am lăsat brewerul să compenseze.

Boosterul a încetinit scurgerea.

Imersiunea a stabilizat extracția.

Măcinătura grosieră m-a protejat de supra‑extracție.

Am folosit vechiul meu Kinu M47, setat la 40, aproximativ 28–30 click-uri pe Comandante. Râșnița asta vine cu mine peste tot: la birou, în concediu, oriunde nu am acces la o râșnită electrică.
La început părea ciudat. Apoi a devenit logic.

Rețeta:

Am început cu:

14 g cafea / 210 g apă  

Trei cicluri:

• 45 secunde imersiune
• 15 secunde scurgere

Stop la 3:00.

Apoi am trecut la:

16 g cafea / 240 g apă  

Extraction stopped at 3:00 using the Switch.

Yield: 170–180 g in the cup, depending on solubility.

Simple on paper.

Hard to make repeatable.

Antrenament pentru o cafea pe care nu o gustam

M-am pregătit săptămâni întregi. Dar înainte de a gusta zeci de cafele, m-am concentrat pe tot ce nu ține de aromă: except flavour:

• compoziția apei
• temperatura
• ritmul turnării
• timing
• poziția fierbătorului
• memoria musculară

Am ținut apa la 89–90°C.

Am cronometrat momentul în care ridicam fierbătorul.

Am repetat aceleași mișcări la nesfârșit.

Scopul nu era ca fiecare brew să fie identic.

Scopul era ca acțiunile mele să fie identice.

So when something changed in the cup, I knew it came from the coffee — not from me.

Peste 50 de cafele mai târziu

Am exersat cu cafele de la Barshaker, Ristretto, CoffeeCUP & alții — cafele spălate, naturale, anaerobe, prăjiri diferite, solubilități diferite.

Peste 50 de loturi.

Cele mai dificile?

Naturalele etiopiene cu prăjire mai dezvoltată.

Dar fix asta era ideea.

Nu voiam rețeta perfectă pentru o cafea.

Nu căutam rețeta perfectă pentru o singură cafea.

Voiam o rețetă suficient de bună pentru multe cafele.

Ziua competiției

Șapte minute de practică. 

50 g de cafea.

Suficient cât să prepar, să gust, să ajustez.

Dar nu am gustat.

Testasem sistemul pe atât de multe cafele încât câteva secunde de degustare nu mi-ar fi spus nimic relevant. Procesul era construit exact pentru acest moment.

Așa că mi-am petrecut cele șapte minute încălzind brewerul, măcinând cafeaua și pregătind totul exact ca în antrenament.

Fără ajustări. Fără ghicit. Fără panică. Doar încrederea în munca de până atunci.

Iar când jurații au gustat, sistemul și-a făcut treaba: a răspuns eficient la necunoscut.

Lecția pe care o iau cu mine

Nuamos Cup mi-a amintit ceva important:

Într-o competiție de brewing în blind, nu poți controla cafeaua. Poți controla doar felul în care răspunzi la ea.

Brewing-ul nu este mereu despre rețeta perfectă.

Uneori este despre a construi un sistem suficient de solid încât să facă față incertitudinii și despre a avea încredere în el.

Sunt mândru că acest sistem a adus trofeul acasă.

Dar sunt și mai fericit că mi-a dat ceva ce pot folosi în fiecare zi la Kintsu: confirmarea filosofiei Future Classic Coffees. 

Recunoscător pentru tot, 

Alex.